Jocuri de noroc în culturile Antice – o călătorie istorică
Jocurile de noroc erau prezente în culturilor antice, având rolul de a oferi distracție, de a îmbina ritualuri religioase și de a funcționa ca metode de predicție a viitorului.
Aceste jocuri erau adesea însoțite de ceremonii și erau văzute ca oportunități de a influența destinul sau de a atrage norocul.
Jocurile de noroc în Egiptul Antic
În Egiptul Antic, jocurile de noroc erau adesea legate de spiritualitate. Egiptenii credeau că soarta lor era controlată de zei, iar jocurile de noroc reprezentau o modalitate de a interacționa cu divinitățile.
Senet era unul dintre cele mai vechi și populare jocuri, desfășurat pe o tablă cu 30 de pătrate, fiecare dintre acestea fiind atent desenate sau gravate cu diverse simboluri. Scopul era acela de a muta piesele proprii de la un capăt la celălalt al tablei, evitând capcanele puse de adversar.
Hounds and Jackals era un alt joc popular printre egipteni, realizat pe o tablă cu 20 de pătrate. Jucătorii își mutau piesele folosind zaruri din os sau fildeș, iar simplitatea jocului l-au făcut apreciat de toate categoriile sociale.
Jocurile de noroc grecești
În Grecia antică, jocurile de noroc erau asociate cu ritualurile religioase. Astragaloi erau mici obiecte asemănătoare zarurilor, confecționate din os sau din metal. Acestea erau folosite în jocuri ce implicau aruncarea lor, interpretând rezultatele în funcție de marcajele de pe fețele lor. Jocurile respective nu erau doar forme de divertisment, ci aveau și o semnificație spirituală profundă, fiind privite ca mesaje ale zeilor sau ca indicatori ai sorții.
Un alt joc popular era Kottabos, adesea practicat în timpul petrecerilor. Participanții aruncau resturi de vin dintr-o cupă, încercând să lovească o țintă, cu scopul de a risipi cât mai puțin conținut. Jocul era o combinație de îndemânare și noroc, iar câștigătorul era considerat norocos și binecuvântat.
De asemenea, grecii jucau Petteia, un joc similar cu șahul, având scopul de a captura piesele adversarului prin înconjurarea acestora. Acesta era mai mult decât un simplu joc de noroc, oferea și strategii complexe, fiind un antrenament pentru minte.
Jocurile de noroc în Roma Antică
Romanii antici aveau o pasiune pentru jocurile de noroc, multe dintre ele desfășurându-se în contexte publice și la petreceri private. Un joc de masă popular era Ludus Duodecim Scriptorum, asemănător tablelor moderne. Jucătorii își mutau piesele pe o suprafață împărțită în trei rânduri, fiecare cu câte 12 pătrate, cu scopul de a scoate toate piesele proprii de pe tablă înaintea adversarului.
Romanii erau mari amatori de spectacole publice, iar pariurile pe luptele de gladiatori se bucurau de o popularitate enormă. Publicul paria pe favoriți în aceste evenimente, iar sumele implicate erau semnificative.
Jocurile de Noroc în China Antică
China Antică este recunoscută ca una dintre primele civilizații care a dezvoltat și popularizat jocurile de noroc. Loteria Keno a fost inventată de împăratul Chung Leung ca o modalitate de a strânge fonduri pentru nevoile statului. Jucătorii alegeau un set de simboluri dintr-un număr mare, sperând ca acestea să fie extrase.
De asemenea, chinezii antici au creat diverse jocuri de cărți, care au stat la baza Mahjong-ului, astăzi foarte popular în Asia și în restul lumii. Aceste jocuri antice combinau seturi de cărți și zaruri și erau practicate în special de nobili ca activități recreative. Mahjong-ul modern este un joc de strategie și memorie, care se joacă pe o tablă specială cu piese similare dominourilor.De-a lungul istoriei, jocurile de noroc nu au fost doar o formă de divertisment, ci și un mijloc de învățare și conectare spirituală. Ele au traversat culturile și epocile, adaptându-se și evoluând odată cu civilizațiile care le-au practicat.
Surse foto: